POLIFÓNIC, -Ă, -polifonici, -ce, adj. Care se referă la polifonie, care ține de polifonie, bazat pe polifonie. – Din fr. polyphonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIFÓNIC, -Ă adj. Care ține de polifonie. [Cf. fr. polyphonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIFÓNIC, -Ă adj. care ține de polifonie. (< fr. polyphonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polifónic adj. → fonic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLIFÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de polifonie; propriu polifoniei. /<fr. polyphonique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink