POLIGAMÍE s. f. Formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnită și astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în același timp cu mai multe femei; situație în care se găsește un poligam. ♦ Infracțiune comisă de bărbatul căsătorit în același timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIGAMÍE f. 1) Căsătorie în același timp cu mai multe femei. 2) (la plante) Caracter poligam. /<fr. polygamie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIGAMÍE s.f. Starea, situația de poligam. [Gen. -iei. / < fr. polygamie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIGAMÍE s. f. stare, situație de poligam. (< fr. polygamie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poligamíe s. f., art. poligamía, g.-d. poligamíi, art. poligamíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink