POLIGENÉZĂ s. f. Concepție după care fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor unic, ci au origini multiple. – Poli- + geneză. Cf. fr. polygénisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIGENÉZĂ f. Concepție conform căreia fenomenele din natură și din societate au geneză multiplă. /poli- + geneză
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIGENÉZĂ s.f. Concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. [După fr. polygénisme, cf. gr. polys – numeros, genesis – origine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIGENÉZĂ s. f. 1. concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. 2. descendentă din mai multe linii parentale. (< fr. polygénèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poligenéză s. f., g.-d. art. poligenézei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink