POLIGRÁF, poligrafi, s. m. 1. (Rar) Autor de opere care aparțin unor genuri variate. 2. Aparat cu care se reproduce un manuscris în mai multe exemplare. – Din fr. polygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIGRÁF s.m. Autor care a scris opere aparținând unor genuri variate. // s.n. Aparat pentru reproducerea unui manuscris în mai multe exemplare. [< fr. polygraphe, cf. gr. polys – numeros, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIGRÁF I. s. m. autor care a scris opere aparținând unor genuri variate. II. s. n. 1. aparat pentru reproducerea unui manuscris în mai multe exemplare. 2. aparat care permite înregistrarea a mai multor constante biologice (puls, respirație etc.). 3. aparat detector de minciuni. (< fr., /3/ amer. polygraphe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poligráf s. m. (sil. -graf), pl. poligráfi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLIGRÁF1 ~e n. Aparat pentru reproducerea și multiplicarea unui manuscris. /<fr. polygraphe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIGRÁF2 ~i m. rar Autor de opere de mai multe genuri. /<fr. polygraphe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink