POLIGRAFÍE, poligrafii, s. f. 1. Ansamblul procedeelor de reproducere grafică și de multiplicare a unui text sau a unei figuri; ramură a tehnicii care se ocupă cu reproducerea grafică și cu multiplicarea unui text sau a unei figuri; tehnică grafică. 2. Ansamblul întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea și cu răspândirea cărților sau a altor imprimate; industrie poligrafică. 3. (Rar) Totalitatea lucrărilor unui poligraf (1); calitatea de poligraf a unui scriitor; caracteristică a operelor scrise de un poligraf. – Din fr. polygraphie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIGRAFÍE s.f. 1. Totalitatea procedeelor de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnica grafică. 2. Totalitatea întreprinderilor pentru imprimarea și răspândirea cărților, a publicațiilor periodice etc. [Gen. -iei. / < fr. polygraphie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIGRAFÍE s. f. 1. ramură industrială, procedeele de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnică tipografică. 2. ansamblu de întreprinderi care se ocupă cu imprimarea și răspândirea cărților și a altor imprimate. 3. (med.) metodă de înregistrare radiologică, efectuarea mai multor expuneri pe același film în diferite momente funcționale ale organului respectiv. (< fr. polygraphie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poligrafíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLIGRAFÍE ~i f. 1) Totalitate a mijloacelor tehnice pentru reproducerea și multiplicarea textelor și ilustrațiilor. 2) rar Totalitate a operelor unui poligraf. [G.-D. poligrafiei] /<fr. polygraphie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink