POLÍNIC, -Ă, polinici, -ce, adj. (Bot.) De polen. – Din fr. pollinique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLÍNIC, -Ă adj. Referitor la polen. [< fr. pollinique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLÍNIC, -Ă adj. referitor la polen. (< fr. pollinique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polínic adj. m., pl. polínici; f. sg. polínică, pl. polínice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink