POLIOMIELÍTĂ, poliomielite, s. f. Boală infecțioasă epidemică sau contagioasă provocată de un virus specific, care produce leziuni anatomice în substanța cenușie a măduvei spinării, atingând celulele nervoase motorii, și care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolență și dureri în mușchii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantilă. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyélite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIOMIELÍTĂ f. Boală contagioasă provocată de o infecție virotică care se manifestă prin lezarea substanței cenușii a măduvei spinării. [Sil. -li-o-mi-e-] /<fr. polyomyélite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIOMIELÍTĂ s.f. Boală infectocontagioasă cauzată de un virus, care se caracterizează prin temperatură, tulburări în starea generală a organismului și paralizii; paralizie infantilă. [< fr. poliomyélite, cf. gr. polios – cenușiu, myelos – măduvă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIOMIELÍTĂ s. f. inflamație septică, alergică etc. a substanței cenușii din măduva spinării, caracterizată prin temperatură, tulburări în starea generală a organismului și paralizii; paralizie infantilă. (< fr. poliomyélite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLIOMIELÍTĂ s. (MED.) paralizie infantilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poliomielítă s. f. (sil. -li-o-mi-e-), pl. poliomielíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink