Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
POLÍP, polipi, s. m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui săculeț și cu gura înconjurată de tentacule, care trăiesc fixate. 2. Tumoare benignă care se formează pe unele mucoase. – Din fr. polype.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLÍP ~i m. (nume generic) 1) Animal celenterat sedentar cu corp moale, cilindric având tentacule în jurul gurii. 2) Excrescență patologică cărnoasă pe suprafața unei mucoase. /<fr. polype
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLÍP s.m. 1. Animal nevertebrat de apă care are capul înconjurat de tentacule. 2. Excrescență cărnoasă formată pe mucoasa nasului, a laringelui etc. [< fr. polype, cf. lat. polypus, gr. polypous < polys – numeros, pous – picior].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLÍP1 s. m. 1. animal celenterat fixat, cu corpul în formă de săculeț, cu un orificiu buco-a**l, înconjurat de tentacule. 2. excrescență pediculată, cărnoasă sau fibroasă, care apare pe mucoasa nasului, a laringelui etc. (< fr. polype)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLIP2(O)- elem. „polipi”. (< fr. polyp/o/-, cf. gr. polypous)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
políp/pólip s. m., pl. polípi/pólipi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
POLÍP s. (MED.) vegetație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
políp s. m., pl. polípi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)