POLIPIÉR, polipieri, s. m. Masă calcaroasă formată din scheletul polipilor (1) din aceeași colonie. [Pr.: -pi-er] – Din fr. polypier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIPIÉR s.n. Colonie de polipi (1). ♦ Scheletul calcaros al madreporilor. [Pron. -pi-er. / < fr. polypier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIPIÉR s. m. masă calcaroasă din schelete de polipi1 (1). ◊ scheletul calcaros al madreporilor. (< fr. polypier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polipiér s. m. (sil. -pi-er), pl. polipiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink