POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLISINTETÍSM n. Caracter polisintetic al limbii. /<fr. polysynthetisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polisintetísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink