POLITONÁL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – Din germ., engl. polytonal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLITONÁL, -Ă adj. Referitor la politonalitate. [Cf. germ. polytonal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
politonál adj. m., pl. politonáli; f. sg. politonálă, pl. politonále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink