POLITONALITÁTE s. f. (Muz.) Politonalism. – Din germ. Politonalität, fr. polytonalité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLITONALITÁTE s.f. Mișcarea simultană a diferitelor voci în tonalități diferite; politonalism. [Cf. fr. polytonalité, germ. Polytonalität].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLITONALITÁTE s. f. (muz.) suprapunere a două sau a mai multor tonalități; politonalism. (< fr. polytonalité, germ. Polytonalität)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLITONALITÁTE s. (MUZ.) politonalism, (rar) multitonalism, multitonalitate, pluritonalism, pluritonalitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
politonalitáte s. f., g.-d. art. politonalității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink