POLIURETÁN, poliuretani, s. m. (Chim.) Produs obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyuréthane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIURETÁN s. n. produs macromolecular obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. (< fr. polyurethan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poliuretán s. m. (sil. -li-u-), pl. poliuretáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink