POLIZÓR1, polizoare, s. n. Mașină-unealtă folosită la prelucrarea prin așchiere a suprafețelor cu ajutorul unei pietre abrazive în formă de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o mișcare de rotație. – Din fr. polissoir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIZÓR2, -OÁRE, polizori, -oare, s. m. și f. Tehnician care lucrează cu polizorul. – Din fr. polisseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIZÓR s.n. Mașină-unealtă prevăzută cu o piatră specială, folosită pentru curățit, ascuțit, lustruit etc. piese metalice prin frecare. [< fr. polissoir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIZÓR s. n. mașină-unealtă, cu o piatră abrazivă, pentru curățit, ascuțit, lustruit etc. piese (metalice) prin frecare. (< fr. polissoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polizór s. n., pl. polizoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
polizór s. m., pl. polizóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLIZÓR ~oáre n. Mașină-unealtă prevăzută cu piatră abrazivă, folosită la prelucrarea pieselor metalice prin șlefuire. /<fr. polissoir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink