POLNOGLASÍE s. f. Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă. – Din rus. polnoglasie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
polnoglasíe s. f. (sil. -gla-), art. polnoglasía, g.-d. polnoglasíi, art. polnoglasíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink