POLOBOCÉL, polobocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaș. [Var.: bolobocél s. n.] – Poloboc + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLOBOCÉL s. v. butoiaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polobocél s. n., pl. polobocéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink