POLOMEÁC, polomece, s. n. (Pop.) Căldare mare de aramă, de 10-12 litri, folosită pentru adus apă sau ca măsură de capacitate. [Var.: poloveác s. n.] – Bg. polovjak, sb. polovnjak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
polomeác, poloméce, s.n. (înv. și reg.) căldare de aramă cositorită, de 10-12 litri, în care se păstrează apa de băut; găleată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
polomeác (poloméce), s. n. – Butoi, poloboc. – Var. polomeacă, polomiță, poloveac. Sb. polovnjak (Candrea). În Olt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink