POLÓN, -Ă, poloni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Polonez (1). 2. Adj. Polonez (2). – Din n. pr. Polonia (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLÓN v. POLONEZ. /Din Polonia n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLÓN s., adj. 1. s. v. polonez. 2. adj. polonez, (înv. și reg.) poleac, polecesc, (înv.) leșesc, polonesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polón adj. m., pl. polóni; f. sg. polónă, pl. polóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRONICA MOLDO-POLONĂ, cronică prelucrată pe la mijlocul sec. 16 de un anonim polon după prototipul comun cronicilor Moldovei din sec. 15. Cuprinde informații asupra istoriei Moldovei între 1352 și 1564.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink