POMÉTE s. m. v. pomeți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POMÉTE s.n. pl. v. pomeți.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POMÉȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pométe s. m.] – Din fr. pommette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POMÉȚI m. pl.: ~i obrajilor proeminențele osoase ale obrajilor; umerii obrajilor. /<fr. pommette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POMÉȚI s.m.pl. Umerii obrajilor. [Sg. pomet, var. pomete s.n.pl. / < fr. pommettes].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POMÉȚI s. m. pl. umerii obrajilor. (< fr. pommettes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POMÉT s. v. livadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POMÉȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poméți (umerii obrajilor) s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pomét (livadă) s. n., pl. pometuri (pomete)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink