POMÓJNIC, pomojnici, s. m. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă1. [Var.: (reg.) pomóșnic s. m.] – Din rus. pomoștnik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pomójnic, pomójnici, s.m. (înv.) 1. funcționar administrativ din trecut, care conducea o plasă (o parte dintr-un județ); ajutor de subprefect. 2. (în forma: pomoștnic) subofițer de artilerie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pomójnic (pomójnici), s. m. – Ajutor de subprefect. Sl. pomoštĭnikŭ, rus. pomoščnik (Miklosich, Slaw. Elem., 37).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pomójnic s. m., pl. pomójnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink