Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
pomóst, pomósturi, s.n. (înv. și reg.) 1. strat de pământ, pentru pardoseala caselor țărănești; pământ frământat pentru lipit pereții caselor țărănești; pomosteală. 2. loc pe care se construiește o casă, vatra casei (cu ieșire la drum). 3. avere formată din pământurile arabile cultivate; suprafață întinsă de pământ cu pomet. 4. izvor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pomóst (-turi), s. n. – 1. Ridicătură de pămînt, rambleu. – 2. Domeniu, proprietate agricolă. Sl. pomostŭ „podea” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 276; Conev 80), din mostŭ „platformă”, cf. rus. pomost „podea”. – Der. pomoșteală, s. f. (terasament); pomosti (var. pomesti), vb. (a egala solul, a nivela), din sb. pomostiti; pomostină (var. pomoștină), s. f. (pardoseală, Mold., platforma unui vehicul).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink