POMOSTEÁLĂ, pomosteli, s. f. 1. (Reg.) Pământ bătătorit care umple golurile dintre temelie și podea la construcțiile țărănești și care, uneori, ține locul pardoselii. 2. Ridicătură de pământ în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază. – Pomosti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pomosteálă, pomostéli, s.f. (reg.) 1. pământ bătătorit, care umple golurile dintre temelie și podea la construcțiile țărănești și care, uneori, ține locul pardoselii; pământ frământat cu care se construiesc sau se lipesc pereții caselor țărănești. 2. pământ alunecos și moale. 3. platformă de pământ de 1-2 m înălțime folosită în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază sau se fac depozite. 4. (în forma: pomăsteală) mică ridicătură de pământ pe un șes. 5. țărână, praf. 6. (în forma: pămânstea) ridicătură de zid pe care este așezată vatra sau soba într-o casă țărănească. 7. (în forma: pomășteală) făgașe făcute de șuvoiul apelor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pomosteálă s. f., g.-d. art. pomostélii; pl. pomostéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink