PONDERÁȚIE s. f. (Rar) Moderație, cumpătare; echilibru. – Din fr. pondération, lat. ponderatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PONDERÁȚIE s.f. Starea celui ponderat, ponderare; moderație, cumpătare, echilibru. [Gen. -iei, var. ponderațiune s.f. / cf. fr. pondération, lat. ponderatio – greutate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PONDERÁȚIE s. f. 1. echilibru între mai multe forțe, tendințe etc. (opuse). 2. moderație, cumpătare, măsură. 3. (mat.) afectație a unei variabile, a unui coeficient, a termenului unei funcții. (< fr. pondération, lat. ponderatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PONDERÁȚIE s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ponderáție s. f. (sil. -ți-e), art. ponderáția (sil. -ți-a), g.-d. ponderáții, art. ponderáției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink