PÓNDERE, ponderi, s. f. (Livr.) Greutate; spec. greutate specifică. Pondere atomică. ♦ Fig. Importanță, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu acestea). – Din lat. pondus, -eris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÓNDERE s.f. 1. (Liv.) Greutate. ♦ (Fig.) Importanță, valoare. 2. (Fiz.) Coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective. 3. (Statist.) Numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. ♦ Frecvență. ♦ Greutate specifică; ponderitate. [Pl. -ri. / cf. lat. pondus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÓNDERE s. f. 1. greutate. ◊ (fig.) importanță, valoare. 2. (fiz.) coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective. 3. (stat.) numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. ◊ frecvență. 4. greutate specifică. (< lat. pondus, -eris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PÓNDERE s. v. importanță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÓNDERE s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
póndere s. f., g.-d. art. pónderii; pl. pónderi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÓNDERE ~i f. 1) Forță cu care un corp apasă asupra unei suprafețe; greutate. 2) fig. Importanță recunoscută într-un anumit domeniu; prestigiu. /<lat. pondus,~eris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink