Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PONORÂT adj. v. prăbușit, surpat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ponorât, ponorấtă, adj. 1. (înv. și pop.; despre terenuri, forme de relief, construcții) surpat, prăbușit; înclinat, povârnit; abrupt, prăpăstios. 2. (înv.; despre construcții) al cărui zid se prelungește sau coboară drept în vale. 3. (înv.) rostogolit, prăvălit (pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PONORÎ́, ponorăsc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa. – Din ponor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE PONORÎ́ pers. 3 se ~ăște intranz. (despre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se surpa; a se dărâma. /Din ponor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PONORÂT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE PONORÎ. 2) (despre terenuri) Care este foarte abrupt; cu (multe) ponoare; surpat. /v. a ponorî
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PONORÎ vb. v. prăbuși, prăvăli, rostogoli, surpa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ponorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponorăsc, imperf. 3 sg. ponorá; conj. prez. 3 sg. și pl. ponoráscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink