PONTÁJ, pontaje, s. n. Operație prin care se înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă, cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp sau timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări, în vederea calculării salariului sau a plății; pontare1. – Din fr. pointage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PONTÁJ1 s.n. Faptul de a ponta (1) [în DN]; pontare. ◊ Fișă de pontare = document în care se înregistrează prezența la lucru. [Cf. fr. pointage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PONTÁJ2 s.n. Operație destinată a restabili circulația arterială obliterată. [< fr. pontage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PONTÁJ1 s. n. pontare1. ♦ fișă de ~ = document în care se înregistrează prezența individuală la lucru. (< fr. pointage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PONTÁJ2 s. n. operație destinată a restabili circulația arterială obliterată. (< fr. pontage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PONTÁJ s. pontare. (Fișă de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pontáj s. n., pl. pontáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PONTÁJ ~e n. v. A PONTA1. ◊ Fișă de ~ fișă pentru evidența prezenței muncitorilor la locul de muncă. /<fr. pointage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink