Dex pontare

PONTÁRE, pontări, s. f. Acțiunea de a ponta¹ și rezultatul ei; pontaj. – V. ponta¹.

PONTARE², pontări, s. f. Acțiunea de a ponta² și rezultatul ei. – V. ponta².

PONTÁRE¹ s.f. Acțiunea de a ponta și rezultatul ei; marcare; pontaj; mizare. [< ponta].

PONTÁRE² s.f. Operația de instalare a suporturilor unui pod militar. [Cf. fr. pontage].

PONTÁRE s. f. operația de instalare a suporturilor unui pod militar. (după fr. pontage)

PONTÁRE s. pontaj. (Fișă de ~.)

pontáre s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări

PONTÁ³, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer.

PONTÁ², pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ¹, pontez, vb. I. Tranz., Intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

A PONTÁ¹ ~éz tranz. 1) (muncitorii, funcționarii unei întreprinderi, instituții etc.) A trece în listele de prezență la locul de muncă. 2) (timpul de muncă, volumul muncii prestate) A înscrie într-un registru special (în vederea retribuției). /<fr. pointer

A PONTÁ² ~éz 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter

A PONTÁ³ pers. 3 ~eáză intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr. pointer

PONTÁ vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].

PONTÁ¹ vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer)

PONTÁ² vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

PONTÁ³ vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)

PONTÁ vb. v. miza.

PONTÁ vb. v. areta.

pontá vb., ind. prez. 1 sg. pontéz, 3 sg. și pl. ponteáză

pontá vb., ind. prez. 3 sg. ponteáză