PONTATÓR1, -OÁRE, pontatori, -oare, s. m. și f. Persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp. – Ponta1 + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PONTATÓR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PONTATÓR1 s. m. cel care pontează la jocurile de noroc; pont. (după fr. pointeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PONTATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor însărcinat cu pontajul lucrătorilor pe șantier sau cu înregistrarea cantității produselor realizate într-un anumit timp. (după fr. pointeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PONTATÓR3, -OÁRE adj. (despre câini) care pontează3. (< ponta3 + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PONTATÓR s. v. pont.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pontatór s. m., pl. pontatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PONTATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Lucrător care efectuează operații de pontare. /a ponta + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PONTATÓR2 ~i m. (la jocurile de noroc) Persoană care pontează. /a ponta + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pontatoáre s. f., g.-d. art. pontatoárei; pl. pontatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink