Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pontifica (verb) , pontifice (substantiv masculin)   
PONTÍFICE, pontifici, s. m. (Rar) Pontif. [Var.: (înv.) pontéfice s. m.] – Din lat. pontifex, -cis, it. pontefice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PONTÍFICE s.m. Pontif. [Var. pontefice s.m. / < lat. pontifex, cf. it. pontifice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PONTÍFICE s. m. pontif (1). (< lat. pontifex, it. pontifice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PONTÍFICE s. v. pontif.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pontífice s. m., pl. pontífici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PONTIFICÁ vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pontificá vb., ind. prez. 1 sg. pontífic, 3 sg. pontífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)