POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj., adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POPÁS s. 1. poposire, (pop.) sălășluire, (germanism înv.) rast. (~ul lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. v. oprire. 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri până la Dunăre.) 5. v. escală. 6. (înv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligenței.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
popás (popásuri), s. n. – 1. Oprire, odihnă. – 2. Pauză în procesiunile mortuare. Sl. popasŭ „pășune” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf. pol., sb. popas „oprire pentru a hrăni turma”. – Der. poposi, vb. (a opri pentru odihnă, a face popas), în loc de *popăsi, datorat labialei precedente, cf. zăbovi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
popás s. n., pl. popásuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POPÁS ~uri n. 1) Oprire pentru odihnă (în timpul unui drum, unei călătorii). ◊ Fără ~ a) fără a se opri în timpul unei călătorii; b) fără întrerupere; neîncetat. 2) Întrerupere temporară în timpul unei activități; repaus; pauză. Vreme de ~. 3) Loc de oprire pentru odihnă. 4) pop. Distanță de la o oprire pentru odihnă până la alta. Cale de trei ~uri. /<sl. popasu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink