POPICÁR, -Ă, popicari, -e, s. m. și f. Jucător de popice (1). – Popic + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
popicár s. m., pl. popicári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POPICÁR ~i m. Jucător de popice. /popic + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink