POPICĂRÍE, popicării, s. f. Loc, teren, local (special amenajat) unde se joacă popice (1). – Popic + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
popicăríe s. f., art. popicăría, g.-d. art. popicăríei; pl. popicăríi, art. popicăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POPICĂRÍE ~i f. Teren special amenajat pentru jocul de popice. /popic + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink