POPÍLNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popấlnic, pochívnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POPÍLNIC s. (BOT.) 1. (Asarum europaeum) piperul-lupului, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii. 2. (Anemone hepatica) (reg.) breabăn, viorele (pl.), crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba-fiarelor, iarbă-trei-răi, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
popílnic s. m., pl. popílnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POPÍLNIC ~ci m. Plantă erbacee toxică, cu tulpină scurtă, având două frunze mari, rotunde, și o floare de culoare roșie-închisă, al cărei rizom se folosește în scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink