POPRITÓR, -OÁRE, popritori, -oare, adj. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
popritór adj. m. (sil. -pri-), pl. popritóri; f. sg. și pl. popritoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POPRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre instanțe judecătorești) Care poprește; cu dreptul de a face un sechestru. /a popri + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink