PORÓINIC, poroinici, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, plăcut mirositoare, grupate într-un spic și care cresc în păduri umede și umbroase (Orchis). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORÓINIC s. v. bujorel, gemănariță, stupi-niță, untul-vacii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORÓINIC s. (BOT.) 1. (Orchis purpurea) (reg.) bujor, gemănariță, sculătoare, untul-vacii. 2. (Orchis militaris) (reg.) bujor, bujorei (pl.), gemănariță, sculătoare, untul-vacii. 3. (Orchis mascula) salep, (reg.) bujor, gemănariță, sculătoare, limba-cucului, untul-vacii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poróinic (poróinici), s. m. – Specie de orhidee (Orchis speciosa, Orchis fusca). – Var. porănic(i), poranic(i), puroinic. Probabil din sl. pora „forță” cu suf. -nic (Cihac, II, 299), datorită întrebuințării tuberculilor săi ca fortificant, cf. salep; v. și poară, porav. Der. din bg. poroi „torent” (Conev 45) sau din roi (Scriban) este improbabilă. Formele cuvîntului arată o apropiere de roi și puroi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
poróinic s. m. (sil. -roi-), pl. poróinici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORÓINIC ~ci m. Plantă erbacee de pădure cu tuberculi, având flori mari, plăcut mirositoare. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink