PORTÁRMĂ s. f. Purtare, deținere a unei arme de foc. Permis de portarmă. – Port1- + armă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORTÁRMĂ f. : Permis de ~ permis de a avea și a purta o armă de foc. /port- + armă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PORTÁRMĂ s. f. purtare, deținere a unei arme de foc. (< fr. porte-arme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
portármă s. f. (sil. mf. port-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORTÁRM, -Ă adj. Care deține o armă. ◊ Permis portarm = autorizație oficială de a purta o armă. // s.f. Purtare, deținere de armă. [Cf. fr. porte-arme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink