PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORTAVÓCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (p. ext.) Megafon. [< it. portavoce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PORTAVÓCE s. n. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon. (< it. portavoce)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
portavóce s. f., g.-d. art. portavócei; pl. portavóce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PORTAVÓCE s. v. megafon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
portavóce s. n., pl. portavóce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORTAVÓCE ~ n. Difuzor de mare putere în formă de pâlnie, care servește pentru intensificarea vocii unui vorbitor (folosit la transmiterea informațiilor pe nave, piețe, stadioane etc.). /<it. portavoce
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink