PORTDRAPÉL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port1- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORTDRAPÉL s.m. Militar care poartă drapelul unui regiment; stegar. [După fr. porte-drapeau].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PORTDRAPÉL s.n. Toc de piele în care se fixează drapelul pentru a putea fi purtat. [< port- + drapel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PORTDRAPÉL I. s. m. persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații (sportive). ◊ (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări. II. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard. (după fr. porte-drapeau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PORTDRAPÉL s. stegar, (rar) portstindard, (înv.) sangeactar, sangeagaș, sangeagiu, (turcism înv.) bairactar. (~ al unei divizii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
portdrapél (persoană) s. m. (sil. mf. port-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
portdrapél (obiect) s. n. (sil. mf. port-), pl. portdrapéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORTDRAPÉL1 m. 1) Persoană care poartă un drapel; stegar. 2) fig. Persoană activă, aflată în fruntea unui curent sau a unei mișcări. /port- + drapel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PORTDRAPÉL2 ~e n. Toc de piele, prins de o curea, în care se fixează coada drapelului pentru a-l purta mai ușor. /port- + drapel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink