PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORÚCIC s. v. locotenent, ofițer.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
porucíc (porúcici), s. m. – Locotenent al armatei ruse. Rus. porŭcik (Cihac, II, 278). Sec. XIX, ant.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
porúcic s. m., pl. porúcici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink