PORUMBÁR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumbă1 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORUMBÁR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORUMBÁR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. și reg.) târn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORUMBÁR s. v. erete, uliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORUMBÁR s. 1. v. pătul. 2. coșar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
porumbár (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porumbár (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORUMBÁR1 ~e n. 1) Construcție mică de lemn care servește drept adăpost pentru porumbeii de casă; hulubărie. 2) rar Construcție din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar în care se păstrează știuleții de porumb; sâsâiac; coșar; leasă; pătul. /porumb + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PORUMBÁR2 ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dințate, cu flori albe și cu fructe mici rotunde, de culoare neagră-albăstruie. /porumb + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink