PORUNCEÁLĂ s. f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceálă s. f.] – Porunci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORUNCEÁLĂ s. v. dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
porunceálă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORUNCEÁLĂ ~éli f. pop. v. A PORUNCI. ◊ De ~ a) din porunca cuiva; b) fără tragere de inimă; impus cu forța. După ~ la comandă. /a porunci + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink