POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSÁC adj. 1. v. ursuz. 2. v. încruntat. 3. morocănos, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POSÁC adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, posomorât, trist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Posac ≠ comunicativ, hazliu, vesel
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
posác (posácă), adj. – Taciturn, morocănos, prost dispus. Sl. posekati „a tăia”, posekŭ „incizie”, cf. sb. poseka „doborîre”. Pentru semantism, cf. fr. abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”. Legătura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac, II, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingătoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
posác adj. m., pl. posáci; f. sg. posácă, pl. posáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSÁC ~că (~ci, ~ce) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; posomorât; morocănos; ursuz. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink