POSCÓNIȚĂ, posconițe, s. f. Pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi. – Cf. slovacul poskonica, magh. paszkonca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
poscóniță, poscónițe, s.f. (reg.) 1. pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi; pleavă de grâu. 2. vrejurile și tecile rămase după ce se bate fasolea. 3. măciulie de polen la cânepă. 4. (în forma: posponiță) crustă subțire formată la suprafața cașului, a laptelui etc. 5. (în forma: ploscăniță) tigvă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
poscóniță (poscónițe), s. f. – (Trans., Olt.) Pleavă, scame, miriște, resturi, deșeuri. – Var. p(l)osco(l)niță. Sb. poskon, rus. ploskon, ceh. poskonice (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
poscóniță s. f., g.-d. art. poscóniței; pl. poscónițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSCÓNIȚĂ ~e f. Pleavă rezultată din bătutul cânepei sau din vânturatul seminței de cânepă. /cf. sl. poskonica, ung. paszkonca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink