POSESÓR, -OÁRE, posesori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. ♦ (Înv. și reg.) Arendaș. 2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de înot. – Din fr. possesseur, lat. possessor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSESÓR, -OÁRE s.m. și f. Deținător al unui bun, al unui lucru; (p. ext.) proprietar, stăpân. [Cf. fr. possesseur, lat. possessor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POSESÓR, -OÁRE s. m. f. cel care posedă (1) ceva. (< fr. possesseur, lat. possessor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POSESÓR s. 1. deținător, proprietar, stăpân, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. v. detentor. 3. v. purtător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POSESÓR s. v. arendaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
posesór s. m., pl. posesóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care posedă. /<fr. possesseur, lat. possessor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
posesoáre s. f., g.-d. art. posesoárei; pl. posesoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink