POSMÁG, posmagi, s. m. (Reg.) Pâine uscată (tăiată felii). ♦ (La sg.) Pesmet. – Din sl. posmagŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSMÁG s. v. pesmet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
posmág (posmági), s. n. – Pesmet, pîine uscată. Mag. peszmeg sau v. rus. posmagŭ (Cihac, II, 277; Conev 87), cf. pesmet. – Der. posmăgi, vb. refl. (a se ofili, a se usca, a se stafidi, a se prăji); posmăgeală, s. f. (prăjire).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
posmág s. m., pl. posmági
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSMÁG ~gi m. reg. Felie sau bucată de pâine (chiflă, colac etc.) uscată special (în cuptor); pesmet. /<sl. posmagu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
poșmág s.n. (reg.) căpiță de fân.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink