POSPĂIÁLĂ, pospăieli, s. f. Faptul de a pospăi; (concr.) înveliș sau strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înșelător, aparență, spoială, superficialitate. [Pr.: -pă-ia-] – Pospăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSPĂIÁLĂ s. v. lustru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pospăiálă s. f., g.-d. art. pospăiélii; pl. pospăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSPĂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A POSPĂI și A SE POSPĂI. 2) fig. Strălucire aparentă (fizică sau spirituală) ce produce o impresie înșelătoare; spoială; poleială; lustru. /a (se) pospăi + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink