Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
POST1- Element de compunere care înseamnă „după”, „ulterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. post, fr. post-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație.Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POST3, posturi, s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ◊ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POST s.n. 1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalație cuprinzând aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POST- Element prim de compunere savantă cu semnificația „după”, „posterior”, „ulterior” sau „îndărătul”, „în spatele”. [< fr., it. post-, cf. lat. post].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POST1- pref. „posterior (în timp și spațiu)”. (< fr. post-, cf. lat. post, după)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POST2 s. n. 1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă. 2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații. 3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POST s. v. slujbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POST s. (BIS.) 1. (pop.) sec, (prin Mold.) popă. (În timpul ~ului de Crăciun.) 2. postul mare v. păresimi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POST s. v. dietă, regim.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Post ≠ câșlegi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
post-.Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate. Lat. post prin intermediul fr. post: post-dată, s. f., din fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
post (pósturi) s. n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s. m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență); poștar (var. poștaș), s. m. (factor poștal); post-restant, s. n., din fr. poste-restante.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
post (pósturi), s. n.1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post.Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
post (adm., mil., tehn., bis.) s. n., pl. pósturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POST1 ~uri n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau păzi un obiect. ~ de observație. A fi la ~. 2) Persoană sau grup de persoane puse într-un anumit loc să păzească sau să supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (în trecut) Unitate de jandarmi având însărcinarea să mențină ordinea într-o comună (rurală). 4) Activitate de răspundere pe care o îndeplinește cineva permanent într-o instituție, întreprindere sau organizație în schimbul unui salariu; funcție. ~ de președinte. ~ de șef de secție. 5) Loc special amenajat unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POST2 ~uri n. 1) Abținere completă sau parțială de la consumarea alimentelor de frupt în anumite zile și perioade de timp, prescrisă credincioșilor de biserică. Zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevăzute pentru această abținere. ~ul Crăciunului. ◊ ~ul (cel) mare postul dinaintea Paștilor. A ține ~ a posti. Mare cât o zi de ~ care pare să nu se mai termine. 3) fig. Perioadă de timp când cineva se abține de la ceva. /sl. postu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POST-3 : ~fáctum În urma săvârșirii faptului; după ce a avut loc fapta. /Cuv. lat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POST-4 : ~mórtem după moarte; după încetarea din viață. Decorat ~-mortem. /Cuv. lat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POST-5: ~restánt n. 1) Secție a unui oficiu poștal, unde se păstrează corespondența pe care destinatarul o ia personal. 2) Indicație ce o poartă acest fel de corespondență. /<fr. posterestante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POST-6: ~scríptum n. Text adăugat uneori la sfârșitul unei scrisori după ce a fost semnată, notat, de obicei, prin inițialele P. S. /Cuv. lat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POST FÉSTUM loc. adv. prea târziu. (< lat. post festum, după sărbătoare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
*post merídiem (lat.) (di-em) loc. adv.; abr. p.m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
POST HOC, ERGO PROPTER HOC (lat.) după aceasta, deci din cauza aceasta – Sofism care constă în stabilirea legăturii cauzale între două evenimente sau fapte pe baza simplei lor succesiuni în timp.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
POST MORTEM, NIHIL EST (lat.) după moarte nu e nimic – Seneca, „Troades”, 397.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
VIRTUS POST NUMMOS (lat.) virtutea după bani – Horațiu, „Epistulae”, I, 1, 54. Satirizare a corupției moravurilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)