POSTELNICÉL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
postelnicél s. m., pl. postelnicéi, art. postelnicéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink