POSTELNICÍE s. f. 1. Demnitatea sau funcția de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție. 2. Instituție condusă de un postelnic (1); (mai târziu) Ministerul Afacerilor Externe; clădirea în care se afla această instituție. – Postelnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSTELNICÍE f. ist. 1) Funcție de postelnic. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Sediul postelnicului. /postelnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
postelnicíe s. f., art. postelnicía, g.-d. postelnicíi, art. postelnicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink