POSTORÓNCĂ, postoronci, s. f. (Reg.) 1. Funie, lanț sau curea legate de crucea căruței și de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul; funie sau lanț care leagă leuca de carâmb. 2. Epitet dat unui om de nimic, bun de spânzurătoare. – Din ucr. poštoronok.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSTORÓNCĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
postoróncă s. f., g.-d. art. postoróncii; pl. postorónci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSTORÓNCĂ ~ci f. 1) Parte a hamului constând dintr-o funie sau curea groasă (mai rar lanț), care se prinde la orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; șleau. 2) fig. Persoană fără caracter de care se folosesc alții. /<ucr. postoronok
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink